Comunicarea de azi

       Omul comunică. Orice gând, orice trăire şi-o îndreaptă spre altcineva. Atunci când nu este nimeni prin preajmă, îşi comunică sieşi, împărţindu-se în două, fiind, de dragul vorbirii, în acelaşi act, şi emiţător, şi receptor.

       Cantitativ, omul de astăzi comunică cu altul mai mult decât cu semenii lui de odinioară. Are posibilităţi tehnice de a-şi accesa interlocutorul oricând şi oriunde, de a-i vorbi on line de parcă l-ar avea în faţă. Dar calitativ? Poate să comunice la fel de intens ca omul de altădată, poate avea aceeaşi plăcere a rostirii vorbei şi a ascultării sau a învăluirii cu privirea, utilizând tehnologiile recente? Atât cât trăieşte, omul este prins într-un vârtej al comunicării din care nu poate ieşi. Comunică cu toată fiinţa sa, prin toate simţurile sale utilizând cuvinte mai presus de fire. Omului contemporan i se comunică mai mult ca oricând. Îl informează masiv şcoala, biblioteca, este asaltat cu informaţie şi divertisment de mass-media, este bombardat cu informaţii prin fluturaşi, pliante, ghiduri, broşuri, şi nu în ultimul rând internetul. Este bombardat cu o sumedenie de informaţii pe această cale, contează ceea ce alege să recepteze şi conteaza dacă ştie să profite de ele. Datorită tehnologiilor de astăzi, comunicarea s-a modificat substanţial. Nu se mai pune accent pe feeling-ul trimis, pe sentimentul generat de emiţător, ci pe mesaj. Nu ştiu dacă e un lucru bun sau rău, dar după părerea mea, dacă lipseşte  feeling-ul, şi mesajul trimis poate să capete o altă valenţă, o altă semnificaţie.