Era şi timpul pentru o nouă postare, prima pe anul acesta. Astfel, mi-am strâns puterile, precum şi sursa de inspiraţie, puţină câtă a fost, să vă mărturisesc că îmi e dor să mă mai leg de proştii care reuşesc în câteva secunde să îţi strice ziua, să îţi taie orice elan şi să te facă să îţi fie ţie ruşine pentru prostia lor.
Pe principiul Ce este un coş? Un obiect de nuiele, întrebarea fiind adresată de un idiot, care, chipurile, era poliţist, unui intelectual prizonier, scenă care face parte din filmul Cel mai iubit dintre pământeni,mă întristez când văd astfel de scene în jurul meu, că se mai întâmplă astfel de lucruri într-o Românie, cică, Europeană, şi, să o spun pe cea dreaptă, inclusiv mie mi sa întâmplat. Desigur că eu nu mă consider un intelectual, aidoma personajului din filmul menţionat, dar nu e în regulă când vine oareşcine, că nu pot să îl denumesc cinveva, la tine şi te tratează cu superioritate, doar pentru că este şef.
Am un respect deosebit pentru părinţii mei care m-au educat bine şi am primit cei şapte ani de acasă şi m-au învăţat ce înseamnă respectul faţă de celălalt, indiferent dacă este sau nu şef, indiferent de nivelul de cultură, de statut social sau orice altceva. Dacă cumva aţi citit romanul lui George Orwerll 1984, sau aţi văzut filmul, sau aţi citit cartea lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, vă faceţi o idee despre ceea ce am încercat să spun, şi poate am reuşit, sau poate nu, de aceea am dat şi recomandările anterioare. Poate vă întrebaţi de ce am menţionat despre 1984, deoarece acolo întâlnim ideea de Big Brother, de partid care ştie tot, care conduce tot, şi, parcă văd o oarecare asemănare cu un partid de la noi, care e cam peste tot, şi îşi plasează oamenii lor cam în toate funcţiile de conducere, doar ca să deţină un oarecare control.
Concluzia este că, în primul rând trebuie să fim oameni, şi să ne respectăm ca atare, fără impresii şi aere de superioritate şi alte acte de snobism.
Postări
